De ce parentingul modern nu este suficient fara intoarcerea catre Dumnezeu

 

In ultimii ani, tot mai multe mame s-au apropiat de concepte precum gentle parenting, parenting constient sau parenting pozitiv.

Cartile, conferintele si specialistii au vorbit pe larg despre importanta emotiilor copilului, despre validare, conectare si renuntarea la pedepse.

Aceste principii au adus un aer de vindecare intr-o lume plina de frici si rusine mostenite din generatii.
Insa, in acelasi timp, au deschis si o noua capcana subtila: aceea a unei mame care crede ca totul depinde de ea.

Cand accentul cade exclusiv pe cum gestionez eu emotiile copilului, cum sa nu-l ranesc, cum sa fiu mereu calma, blanda si echilibrata, apare o presiune uriasa.

Mama ajunge sa se simta obosita, vinovata, epuizata de propriul ideal de perfectiune.
Copilul, la randul lui, simte aceasta tensiune si o reflecta prin comportamente dificile, neliniste, opozitie sau hipersensibilitate.

In incercarea de a-l proteja de suferinta, mama il priveste ca pe un zeu al emotiilor lui si se teme sa-i traseze limite, confundand blandetea cu permisivitatea.

Rezultatul?
Un copil care invata ca centrul lumii este propria emotie, iar mama ,  desi plina de iubire,  se simte tot mai pierduta.

Adevarul este ca niciun sistem de parenting nu poate oferi liniste fara prezenta lui Dumnezeu.
Fara o ancora spirituala, fara rugaciune si fara constientizarea lucrarii Harului, orice metoda ramane doar un efort omenesc, menit sa oboseasca.

 

 

 

Abordarea crestina aduce o intoarcere fireasca: nu mama este sursa intregii intelepciuni, ci Dumnezeu.
Nu copilul este centrul universului, ci Hristos,  iar relatia mama - copil devine o cale de mantuire reciproca.

Cand rugaciunea intra in educatie, atmosfera casei se schimba.
Emotiile sunt tot acolo, dar sunt asezate in lumina credintei.
Limitele devin expresii ale iubirii, nu ale fricii.
Copilul invata sa se roage, sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, sa-si cunoasca sufletul si sa lucreze la el.

 

Intrebarea care merita pusa nu este „Ce metoda functioneaza mai bine?”, ci
„Ce vrea Dumnezeu de la mine, ca mama?”

Iar cand raspunsul porneste din rugaciune si cresterea copilului devine o rugaciune vie.