Pasi spre Eucharisteo

  Cat timp a trecut de cand nu ai mai simtit recunostinta cu tot sufletul? Nu pentru ceva mare, ci pentru… viata insasi. Pentru lumina din ochii copilului tau, pentru o dimineata fara graba, pentru ca esti. Poate ca, in ultima vreme, simti ca inima ti s-a inchis usor. Prea multa oboseala, prea multe ganduri, prea multe „nu am timp”. Dar tocmai acolo, in mijlocul grijilor, recunostinta devine o usa spre liniste . Si uneori, doar o soapta blanda catre cer schimba totul: Multumesc, Doamne... sunt aici. Si Viata e un dar.       Ce este acest program? 14 zile de intoarcere la binecuvantarile simple. In fiecare zi vei primi: O rugaciune  :  scrisa cu inima deschisa, pentru a-ti aseza ziua sub privirea lui Dumnezeu Un exercitiu de reflectie  :scurt, sincer, vindecator Un pas mic de recunostinta  practica  : in cuvant, gest sau atitudine   BONUS – Workbook 30 de zile: Paseste cu recunostinta prin luna iulie La inscriere, vei primi bon...

  Sunt multe lucruri care ne tulbura pacea inimii, dar putine au un efect atat de perfid si constant precum gandurile de judecata. Ele vin lin, aproape neobservat si se strecoara in felul in care privim, vorbim, ne raportam la cei din jur  si chiar la cei dragi.     „Uite cum se poarta.” „Eu nu as fi facut asa.” „E prea slaba.” „Nu stie sa-si creasca copiii.” Toate aceste ganduri pot parea, la prima vedere, simple observatii sau concluzii firesti. Dar daca le urmarim cu atentie, vom vedea ca in spatele lor sta un duh mai adanc: duhul mandriei. In invatatura ortodoxa, Sfintii Parinti ne invata ca judecata aproapelui izvoraste din mandrie ,  dintr-o inalta parere despre noi insine, dintr-un spirit de comparatie si separare. Atunci cand judecam, inima noastra spune: „Eu sunt mai bun.” Chiar si fara sa rosteasca aceste cuvinte, mintea o simte. Sfantul Paisie Aghioritul spunea: „Dumnezeu uraste mandria. Nu putem sa judecam pe aproapele si sa avem, in acelasi ...

  Au trecut 5 ani. Si de 5 ori, ne-am facut bagajele. De 5 ori, am impachetat vieti si am despachetat inceputuri. Cu copii in brate, inima stransa si credinta ca nu ne mutam singuri. Uneori a fost decizia noastra. Alteori, viata ne-a asezat in drum. Dar dincolo de kilometri, mi-am dat seama ca fiecare mutare a fost o scoala. O scoala a inimii. A renuntarii. A ascultarii. Iata 5 lectii care au ramas cu mine. Singurele „bagaje” pe care vreau sa le pastrez mereu.         1. Viata se simplifica cand alegi ce pastrezi   Fiecare mutare m-a invatat sa las. Sa renunt. Sa aleg ce e esential. Sa pun intr-o cutie mica ce nu incapea altadata intr-un dulap intreg. Carti. Haine. Vesela. Lucruri pe care le-am cumparat candva cu entuziasm… si le-am lasat .  Am ajuns sa am mai putin si sa simt ca am mai mult. Hainele putine m-au facut sa ma imbrac cu mai multa constienta. Lucrurile simple m-au apropiat de mine. Casa cu mai putin m-a facut sa fiu mai prezenta...

  Un dar pentru sufletul copilului tau Traim intr-o lume care ii invata pe copii sa caute succesul, imaginea, performanta. Dar prea rar le vorbeste despre adevar, bunatate, curaj sau smerenie. Le cultivam mintea, dar ce facem cu inima lor? Le oferim informatii, dar ce se intampla cu virtutile? Vara aceasta, in loc de “teme clasice de vacanta”, iti propun ceva diferit. Ceva care merge mai adanc. Ceva care hraneste sufletul copilului tau. Ce este Calea Virtutilor ? Este un workbook ortodox creat special pentru copii intre 10 si 14 ani , unelte care ii ajuta sa-si dezvolte caracterul, sa-si cunoasca emotiile si sa-L aiba pe Dumnezeu aproape in toate. Workbook-ul cuprinde 5 capitole dedicate celor mai importante virtuti : Ascultarea si smerenia – temelia sufletului curat Bunatatea si iubirea de aproapele – deschiderea inimii Adevarul si curajul – puterea de a fi drept Rabdarea si stapanirea de sine – lupta cu impulsurile Recunostinta si bucuria – darurile inimi...

  Workshop in 3 seri live pentru femei care vor sa isi regaseasca sensul, blandetea si puterea interioara in lumina Ortodoxiei   Simti ca ai pierdut din vedere cine esti cu adevarat ca femeie? Simti ca te-ai indepartat de inima ta si de ceea ce Dumnezeu a sadit in tine ca taina? Poate te-ai lasat modelata de presiunea lumii – sa fii „puternica”, „de neclintit”, „fara emotii” – dar in adanc simti ca e timpul sa te intorci la o feminitate care nu raneste, ci vindeca. Te invit intr-un spatiu de liniste, de marturisire si asezare, in care ne vom reconecta la adevarata noastra chemare ca femei ,  in lumina Ortodoxiei si prin exemplul sfintelor.  Vom parcurge 3 seri live in care vom redescoperi ce inseamna sa fii femeie dupa inima lui Dumnezeu.  Vom avea rugaciuni la finalul fiecarei sesiuni , pentru asezare si binecuvantare.  Vei primi ghiduri si un jurnal de introspectie , ca sa continui calatoria si dupa terminarea workshopului.       Struc...

  Traim intr-o vreme in care feminitatea este reinterpretata, redefinita si de multe ori... deformata. Ni se spune ca o femeie puternica este cea care nu are nevoie de nimeni. Ca succesul ei sta in independenta, performanta si imagine. Ca e bine sa fie „neinduplecata”, „asertiva”, „de neclintit”. Dar, in taina, multe femei se simt mai goale ca niciodata.    Pentru ca au pierdut legatura cu radacina lor.  Pentru ca in goana dupa validare, au uitat de asezare.  Pentru ca in incercarea de a „fi tot”, s-au pierdut pe ele insesi.         Ce este, de fapt, feminitatea crestina? Feminitatea adevarata nu e o masca. Nu e o estetica. Nu e o lista de reguli sau interdictii.   Este o chemare la a te lasa modelata de Dumnezeu. Este acea putere blanda, lucratoare, care nu raneste, dar transforma. Este darul de a primi viata (nu doar biologic), de a o pastra in inima si de a o hrani cu iubire, cu rabdare, cu rugaciune. Sfintii Parinti si vietile...

  „Țelul nostru în viață nu este să căutăm bucuria, pe ea o primim de la Dumnezeu.”  Părintele Galaction Dominte, de la Mănăstirea Botoș    Cuvintele acestea au căzut în inima mea ca o picătură de adevăr cald, greu și vindecător. Pentru că, sincer, câte dintre noi nu ne trezim dimineața cu gândul: „Cum aș putea să simt mai multă bucurie?” Sau: „Oare ce fac greșit de nu mă mai pot bucura ca altădată?” Dar dacă... Țelul nostru nu este bucuria? Dacă alergarea noastră după momente frumoase, după echilibru, după o zi în care toți sunt bine – nu e, de fapt, decât o încercare de a fugi de golul care ne întreabă: „Care este, de fapt, sensul vieții mele?”   Părintele Galaction spune mai departe că sensul vieții este unirea cu Dumnezeu . Nu succesul. Nu perfecțiunea în rolul de mamă. Nu echilibrul emoțional. Ci împărtășirea cu Viața însăși. Trăirea lăuntrică în prezența Lui. Am crescut cu ideea că dacă ne străduim suficient, dacă ne organizăm bine, dacă facem ...

  Una dintre cele mai populare idei promovate in spiritualitatea New Age este aceasta:  „Tu iti creezi realitatea. Gandurile tale creeaza lumea. Esti creatoarea propriei tale vieti.”   La prima vedere, pare incurajator. Ne da un sentiment de putere. De control. De speranta ca, daca ne schimbam gandirea, totul in jur se va schimba. Dar este aceasta o invatatura adevarata  sau doar o iluzie spirituala care ne tine departe de adevar?   Sa o privim mai in profunzime.   1. Ideea „tu creezi realitatea” este centrata pe eul propriu, nu pe Dumnezeu.  In crestinism, omul nu este sursa realitatii. El nu creeaza, ci participa, in libertate,  la lucrarea lui Dumnezeu. Este chemat sa coopereze cu harul, nu sa-si imagineze ca detine puterea creatiei. In momentul in care punem omul in centru, nu mai avem o viziune teocentrica, ci egocentrica, chiar daca e ambalata spiritual. Aceasta gandire creeaza o falsa responsabilitate: daca totul depinde de mine, atunci...

  Intr-o lume obsedata de control emotional si de evitarea suferintei, suntem adesea tentati sa credem ca echilibrul interior inseamna „sa nu mai simtim nimic”.            Sa scapam de furie, frica, gelozie, neputinta, si sa traim intr-o linie plata, in care nu ne mai tulbura nimic. Dar adevarata vindecare emotionala nu inseamna absenta sentimentului, ci transformarea lui. Nu tindem spre zero emotional, ci spre plenitudinea vietii traite in adevar si in lumina. Atunci cand ne confruntam cu o emotie negativa, avem de ales: o putem reprima sau o putem folosi ca o poarta catre ceva mai inalt. Pentru ca fiecare sentiment intunecat are, in oglinda, o virtute, o calitate sufleteasca pe care o putem cultiva. Iata cateva dintre aceste transformari profunde: Asprimii ii opunem ingaduinta Cand in noi se naste vocea aspra, judecatoarea interioara care nu iarta, care pedepseste, care cere perfectiune, avem ocazia sa alegem ingaduinta. Sa privim cu ochi calzi a...