De ce relația dintre soți este coloana vertebrală a familiei

 

„Cel mai mare dar pe care îl poți face copilului tău este să-l iubești pe tatăl/mama lui.” O  frază simplă, dar plină de adevăr.

Copiii simt tot.
Simt când mama și tata se privesc cu blândețe.
Simt când există tensiuni ascunse sub tăceri prelungite.
Simt când dragostea dintre părinți este vie, și simt și când se stinge încet, în spatele ușilor închise.

Atmosfera unei familii se stabilește între mamă și tată. Dacă între cei doi există respect, comunicare și grijă reciprocă, acea atmosferă se transmite natural în tot ce se întâmplă în casă: în tonul vocii, în felul în care se ia cina, în cum se răspunde la greșelile copilului.

Dar dacă relația dintre soți e tensionată, rece sau plină de reproș, copilul o simte în inima lui ca o apăsare. Nu înțelege tot dacă e mic, dar simte. Și poate purta vină, teamă sau nesiguranță fără să poată pune în cuvinte.

 

 Ce credem unul despre celălalt se imprimă în ochii copiilor.

Ce spune mama despre tata („iar a uitat”, „nu mă ajută cu nimic”, „e rece”), sau ce spune tata despre mama („e cicălitoare”, „nu mă înțelege”) nu trece pe lângă urechile copilului.
Acele cuvinte construiesc  sau dărâmă imaginea de siguranță pe care un copil o are despre părinții lui.

Pentru un copil, mama și tata sunt universul. Iar universul lui are nevoie de armonie, nu de furtuni.

 

 Rugăciunea este o resursa uitată care poate salva relații.

În fața limitelor celuilalt, e ușor să cazi în judecată, critică, comparații.
Dar iubirea nu se hrănește cu reproș, ci cu har.

Rugăciunea pentru soțul sau soția ta nu este o formă de resemnare. Este o alegere conștientă de a-l așeza în mâinile lui Dumnezeu acolo unde tu nu mai poți schimba nimic cu puterile tale.

Rugăciunea face inima mai blândă.

Rugăciunea îți oferă răbdarea de care ai nevoie.

 Rugăciunea te învață să accepți ceea ce nu poți controla și să schimbi ceea ce poți,  în tine.

Când soții se susțin, familia înfloreșt. 

Un cuplu unit devine un adăpost sigur pentru copil.
Un „acasă” în care poate greși, crește, învăța.
Când copilul îi vede pe părinți vorbind frumos unul despre celălalt, oferindu-și sprijin, râzând împreună, se simte protejat și valoros.
Învață ce înseamnă iubirea adevărată, chiar și fără explicații.

 

 

 

 

O întrebare de luat în rugăciune:

„Doamne, cum pot să-l văd astăzi pe soțul așa cum îl vezi Tu?”

Când iubirea dintre părinți este susținută de har, familia întreagă devine un spațiu de vindecare și lumină.

 

 

 

---

Întărește Nodurile Căsniciei în 14 Zile

 

  „Căsătoria este o Taină a iubirii, a jertfei și a sfințirii reciproce.” Sfântul Ioan Gură de Aur

Trăim într-o lume în care timpul pare că nu mai ajunge, iar grijile zilnice apasă tot mai mult pe umerii noștri. În mijlocul acestui tumult, căsnicia poate ajunge să fie lăsată pe ultimul loc. Ne trezim că vorbim mai puțin, că ne atingem mai rar, că suntem mai iritați și mai distanți decât am vrea să recunoaștem.

Dar vestea bună este că iubirea nu dispare pur și simplu. Ea doar așteaptă să fie reîmprospătată. Cu intenție. Cu rugăciune. Cu gesturi care contează.

 

Cele 5 limbaje ale iubirii – cheia înțelegerii profunde între soți

Psihologul Gary Chapman a identificat cinci moduri prin care oamenii simt și exprimă iubirea. În orice căsnicie sănătoasă, aceste limbaje trebuie cultivate și adaptate nevoilor partenerului. 

 

Acestea  sunt:

1. Cuvintele de încurajare – complimente sincere, aprecieri verbale, încurajări.

2. Timpul de calitate – prezență reală, conversații autentice, activități împreună.

3. Darurile – gesturi simbolice care spun „m-am gândit la tine”.

4. Serviciile – a face lucruri pentru celălalt din iubire și sprijin.

5. Atingerea fizică – îmbrățișări, mângâieri, apropiere fizică tandră.

Când fiecare soț își exprimă iubirea într-un limbaj pe care celălalt îl înțelege, căsnicia înflorește.

 

 ÎȚI RECOMAND ACEST TEST DE AFLARE A LIMBAJULUI DE IUBIRE :

 

TEST LIMBAJ DE IUBIRE  

 

Programul „Întărește Nodurile Căsniciei în 14 Zile”

Acest program este o invitație blândă, dar profundă, pentru femeile care simt că relația cu soțul lor are nevoie de un nou suflu. Nu este un curs teoretic. Este un proces practic, scurt și transformator, pe care îl poți face acasă, în ritmul tău, cu Dumnezeu alături.

Ce vei primi timp de 14 zile:

🔸 O rugăciune săptămânală pentru soțul tău, ghidată și atent aleasă, cu intenții clare,  pentru sănătatea lui, pacea sufletească, înțelepciune, relația cu copiii, munca, relația cu Dumnezeu.
🔸 provocări zilnice inspirate din cele 5 limbaje ale iubirii, care te vor ajuta să te reconectezi emoțional și spiritual cu soțul tău:
– Un mesaj de încurajare
– Un gest tandru
– O activitate împreună
– Un mic dar simbolic
– Un serviciu făcut din inimă

         Totul este gândit astfel încât tu să simți că faci ceva concret pentru căsnicia ta în fiecare zi. În doar două săptămâni, poți reface conexiuni pierdute și poți reaprinde afecțiunea dintre voi.

 

COST PROGRAM : 100 LEI. 

 

 

Vrei să începi și tu această călătorie de vindecare și apropiere?

Dacă simți că acest program este pentru tine și vrei să pui din nou căsnicia ta în mâinile lui Dumnezeu, scrie-mi un mesaj pe WhatsApp pentru înscriere:

📩 Trimite mesaj  pe whatsapp la: 0738270836
(Spune: „Vreau să mă înscriu în programul Întărește Nodurile Căsniciei” și vei primi toate detaliile.)

 

 

Pentru o căsnicie mai vie, mai caldă, mai aproape de cer.

Dacă aș îndrăzni să fiu sinceră cu Dumnezeu…

 

Ți s-a întâmplat vreodată să te rogi, dar să simți că îți spui cuvintele doar pe jumătate?

Să rostești rugăciuni cunoscute, dar înăuntrul tău să se agite altceva?

Să-ți vină să spui:

„Doamne, nu mai pot…”
„Mi-e frică…”
„Sunt furioasă, dar nu știu pe cine…”
„Mi-e dor de mine…”
… și totuși să taci, pentru că poate nu „se cade” să spui asta în fața Lui?

 

 

 

Am învățat deseori să ne rugăm „frumos”.
Să fim recunoscătoare, cuminți, răbdătoare, să nu deranjăm.
Dar ce se întâmplă cu toate emoțiile care nu mai încap în cuvintele „frumoase”?

Adevărul e că Dumnezeu nu se scandalizează de durerea noastră.
El nu se sperie de lacrimile noastre.
Nu se supără dacă uneori ne tremură vocea, dacă ne simțim goale, furioase sau vinovate.

Dumnezeu nu vrea rugăciuni „corecte”.
Vrea rugăciuni sincere.
Vrea inima noastră întreagă, chiar și atunci când e frântă.

Un exercițiu de scriere ghidată

Te invit să iei câteva clipe doar pentru tine.
Ia o foaie, un jurnal, sau deschide un document.
Respiră adânc. Închide ochii o secundă. Și apoi scrie:

👉 „Dacă aș îndrăzni să fiu sinceră cu Dumnezeu despre ce simt, i-aș spune…”

Scrie fără cenzură. Fără să corectezi. Fără rușine. Fără mască.
Nu pentru „literatură”, ci pentru eliberare.
Poate vei plânge. Poate vei tăcea. Poate vei înțelege ceva ce era îngropat adânc.

Scrisul sincer e o formă de rugăciune.
O rugăciune în care nu mai joci un rol, ci te lași văzută, auzită, iubită,  așa cum ești.
Acolo începe vindecarea. Acolo începe întoarcerea.

Nu trebuie să fii puternică mereu.
E suficient să fii adevărată.

Cand esti in rugaciune, toate se fac cum trebuie!

 Toate se pun în rânduială prin rugăciune. Dar trebuie să ai iubire, înflăcărare în rugăciune. Să nu ai nelinişte, ci încredere în iubirea şi în pronia lui Dumnezeu.

 

 Toate sunt înlăuntrul vieţii duhovniceşti. Toate se sfinţesc, şi cele bune, şi cele grele, şi cele materiale, şi cele duhovniceşti, şi toate câte le faceţi, spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. 

 

Cum spune Apostolul Pavel? Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi (I Corinteni 10, 31). Când eşti în rugăciune, toate se fac cum trebuie. De pildă, speli farfuriile şi nu spargi niciuna, nu faci pagube. Vine înlăuntrul tău harul lui Dumnezeu. Când ai harul, toate se fac cu bucurie, fără osteneală.

Când săvârşim neîncetat rugăciune, ne va lumina Dumnezeu ce să facem de fiecare dată, şi în cele mai grele împrejurări. Ne va înştiinţa Dumnezeu înlăuntrul nostru. Va găsi Dumnezeu mijloace. Fireşte, putem însoţi rugăciunea cu postul. Adică, atunci când avem o problemă serioasă sau o nedumerire, să punem mai întâi multă rugăciune şi post. Şi eu aşa am făcut de multe ori.

Iarăşi, când înălţăm cereri pentru lume, să le spunem tainic, prin rugăciunea care se face întru ascuns (Matei 6, 6) şi nu se vede. Multa împrăştiere nu uşurează rugăciunea. Lăsaţi telefoanele, comunicările şi multele cuvinte cu oamenii. Dacă Domnul nu ajută, ce să facă strădaniile noastre? Rugăciunea, rugăciunea cu iubire. Îi ajutăm mai bine de departe cu rugăciunea. Îi ajutăm în cel mai bun, în cel mai desăvârşit chip.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele)

Vindecare emoțională vs. vindecare spirituală

 

Trăim vremuri în care din ce în ce mai mulți oameni caută vindecarea:  de anxietate, de frică, de traume, de oboseala sufletească adunată în ani. În același timp, trăim și o sete adâncă de Dumnezeu, de sens, de rădăcină, de liniștea pe care doar credința o poate da.

Mulți se întreabă:

„Pot să lucrez cu emoțiile mele și să rămân în Adevăr?”
„Este EFT compatibil cu credința ortodoxă?”
„Este în regulă să folosesc metode de dezvoltare personală dacă sunt aproape de Dumnezeu?”

Ca terapeut EFT și femeie creștin ortodoxa, am stat mult cu aceste întrebări. Răspunsul nu este doar da sau nu. Este un drum al discernământului. Un drum care începe cu înțelegerea a două lucruri esențiale: 

 1. Vindecarea emoțională nu este totuna cu vindecarea sufletească

În tradiția ortodoxă, vindecarea sufletului vine prin Hristos prin pocăință, prin Taina Spovedaniei, prin rugăciune și împărtășire cu Trupul și Sângele Domnului. Este un drum al întoarcerii spre Dumnezeu, al smereniei și al curățirii lăuntrice.

 

„Cine vrea să se vindece de păcate, trebuie să se lepede de sine și să se predea voii lui Dumnezeu.”

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Pe de altă parte, vindecarea emoțională este un proces uman, psihologic și energetic. Ține de felul în care am învățat (sau nu) să simțim, să ne exprimăm emoțiile, să gestionăm stresul sau rănile din copilărie. Ține de corp, de nervi, de amintiri și de tiparele învățate.

Aici intervine EFT  o tehnică blândă, dar profundă, prin care corpul și mintea se eliberează de tensiuni și emoții blocate. Nu este o practică spirituală, nu implică energii obscure sau meditații de tip oriental. Este, pur și simplu, un instrument de reglare emoțională care folosește bătăi ușoare cu degetele pe anumite puncte de pe corp  corelate cu sistemul nervos și cu fascia. 

 

 

 

 2. De ce avem nevoie și de vindecare emoțională?

„Harul nu se sălășluiește într-o inimă întunecată de mânie, frică sau deznădejde.”

Sfântul Serafim de Sarov

Dacă sufletul tău e flămând după Dumnezeu, dar emoțiile tale țipă după atenție, e în regulă să te oprești și să le asculți.

EFT nu înlocuiește rugăciunea, dar o poate pregăti. Curăță norii emoționali care ne țin prizonieri în trecut și deschide spațiu pentru Har.

 

3. Rugăciunea și EFT – nu în opoziție, ci în armonie

În sesiunile mele, încep deseori cu o rugăciune scurtă:
„Doamne, curățește-mă, întărește-mă și luminează această lucrare cu Tine.”

Și apoi lucrăm pe frică, furie, rușine, durere , fără să le judecăm, fără să fugim. Le recunoaștem, le onorăm și le lăsăm să se topească în siguranță.

Mulți dintre cei cu care lucrez îmi spun:
„E ca și cum, după o sesiune, simt că pot să mă rog cu inima deschisă. Simt că pot să-L las pe Dumnezeu să intre mai adânc.”

Asta este, de fapt, esența: nu punem EFT în locul lui Dumnezeu, ci folosim EFT ca să putem să-L simțim mai bine.

 

4. Unde tragem linia? Cu discernământ și smerenie

Sfinții Părinți ne îndeamnă la trezvie – la conștiență, la atenție duhovnicească. Nu orice metodă modernă este în acord cu Evanghelia. Nu orice vindecare este o vindecare adevărată.

„Să nu primești orice gând ca fiind bun, ci să-l cercetezi cu mintea duhovnicească.” Sfântul Isaac Sirul

De aceea, îți propun:

• Nu renunța la rugăciune.

• Nu folosi EFT pentru „a controla viața”, ci pentru a înțelege și a elibera ce e de eliberat.

• Nu transforma EFT într-o religie. Este un instrument, nu un scop.

• Când simți că o rană e mai adâncă, mergi și la spovedanie. Acolo este taina.

Poți să-L iubești pe Hristos și să lucrezi cu emoțiile tale.
Poți să-ți vindeci traumele din copilărie și să-ți păstrezi viața în Biserică.
Poți să plângi și să tapotezi, și apoi să te ridici și să rostești cu inima deschisă:

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa.”

EFT e o unealtă. Ortodoxia e Calea.

---

Blandetea vine din smerenie.

 

Blandetea adevarata nu este slabiciune, nu este lipsa de reactie sau pasivitate.  O inima care a fost inmuiata de smerenie, iar smerenia nu este altceva decat rodul unei legaturi vii, adanci, tainice cu Dumnezeu.

Fara aceasta legatura, fara acest izvor continuu de lumina si adevar, smerenia nu are radacini.

 Iar fara smerenie, nu putem simti blandetea. Putem mima un ton bland, o vorba moale, dar inima ramane tensionata, nelinistita, gata sa izbucneasca.

 

 

 

 

Ce ne impiedica sa fim blande?

Mai ales ca mame, dorim sa fim blande. Stim ca blandetea apropie, vindeca, da siguranta copilului. 

Si totusi, deseori ne trezim repezite, iritate, aspre in reactii.

De ce? Pentru ca in spate se ascund ganduri si atitudini care izvorasc din mandrie , chiar daca nu le recunoastem ca atare.

Cateva exemple de ganduri care blocheaza blandetea:

„Nu mai suport atata plans, nu e normal sa se comporte asa.”
( eu merit liniste, ordinea din jur trebuie sa se supuna nevoilor mele)

„Am facut totul pentru el/ea si uite cum se poarta.”
(astept recunostinta, am o imagine despre mine ca „mama buna” si ma doare ca nu mi se confirma)

„Alte mame se descurca mai bine. Ce e in neregula cu mine?”
(ma compar, imi vreau propria valoare confirmata de performanta, nu de Dumnezeu)

„Nu am voie sa gresesc. Daca nu fac totul bine, o sa sufere copilul.”
( eu sunt sursa binelui, totul depinde de mine ,  o forma mascata de autosuficienta)

„Trebuie sa controlez totul, altfel totul scapa de sub control.”
(nu ma incred in purtarea de grija a lui Dumnezeu, ci in fortele mele)

Toate aceste ganduri pornesc dintr-o inima care, in acele momente, se simte singura, nedreptatita, ranita. Dar in loc sa caute adapost in Dumnezeu, cauta dreptate prin control, pedeapsa sau superioritate.

Toate aceste ganduri au ceva in comun: eu. Asteptari, nevoia de control, dorinta de a fi validata, de a fi vazuta ca „buna” sau „corecta”. Ele sunt expresii ale unei inimi care s-a indepartat de smerenie si fara 

sa-si dea seama, s-a asezat in centru.

 

Mandria cere. Smerenia primeste.

Smerenia nu inseamna sa te lasi calcata in picioare, ci sa stii ca esti purtata de Dumnezeu si ca poti privi copilul nu ca pe un adversar sau un proiect de corectat, ci ca pe un suflet in formare , la fel de in nevoie de iubire ca si tine.

Blan­detea nu se produce mecanic, ci se revarsa dintr-o inima care se odihneste in Dumnezeu.

Atunci cand ne intoarcem la izvor , la relatia vie cu Dumnezeu , blandetea vine firesc.

 Nu ca o tehnica, ci ca o traire. 

Ca o adiere linistita care spune copilului: „Si eu gresesc uneori. Si eu invat. Hai sa crestem impreuna.”

 

Blandetea nu vine din linistea casei, ci din linistea inimii.
Si linistea inimii vine din smerenie.
Iar smerenia vine din legatura vie cu Dumnezeu.

---