Treceți la conținutul principal

Timp


 In lumea noastră, a masinilor de spălat automate, a robotilor aspirator, a mașinilor de spălat vase, a tuturor electrocasnicelor, a mașinăriilor, a tehnologizării...unde ne este timpul?

Doamne, unde îmi este timpul?

A fost o săptămână plină. Plină de treburi, de curățenie, de gătit, de lectii. Rămân surprinsă că aceste "ajutoare" nu își fac suficient treaba. Eu tot nu am timp pentru toate. Am avut și o durere de genunchi vreo două zile. In casa nu e ordine, pe blog nu am mai scris, lectiile nu le-am făcut pe toate. Nu am avut timp de mine. Am redus considerabil timpul pe Facebook sau YouTube.


Deci, Doamne, unde îmi este timpul? 

 

Poate imprastierea minții mele e de vina. Poate de fapt nu timp îmi trebuie, ci pace și liniște înăuntrul meu. Poate așa s-ar dilata și timpul. 

Săptămâna aceasta am făcut câteva activități craft: cizmulițe, globuri, o căsuță. Fetele au început repetițiile colindelor și a poeziilor de Crăciun. Pentru Maria am ales "Uite, vine Moș Crăciun" de Otilia Cazimir, iar pentru Teo "Bradulet, brăduț  drăguț". Cred că voi mai adaugă și altele. 

La matematica am inceput adunarea cu trecere peste ordin. Ne-am folosit de cuburi colorate. A înțeles destul de bine și vom repeta atât cât este nevoie. 

La citire se vad progrese. Citește câte un text de 5-6 propoziții. 

La limba engleza lucreaza de pe caietele despre care am vorbit într-un alt post, iar Maria face primii pași către citire. 

S-au jucat mult împreună. Inventează jocuri de rol, de-a pădurarii, de-a salonul de îngrijit animale. Au redescoperit plusurile și se folosesc de ele la toate jocurile. 

Slava lui Dumnezeu și pentru aceste zile! 









Comentarii

  1. Cred ca toti avem aceasi problemă cu timpul. Si cred ca e si din cauza faptului ca vream sa facem noi prea multe, ne asumam prea multe roluri pe langa cel de sotie, mama și angajata dacă e cazul. Suntem educatori, animatori, terapeuti, ghizi,bucatari, decoratori, etc... si trist ca uitam cel mai important rol, de a fi femei.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...