Pasi spre Eucharisteo

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...

  În cele trei ediții ale programului „Parenting cu Har” , am observat un fenomen interesant: atunci când vorbim despre educația morală a copiilor, multe mame simt rezistență sau îndoială față de expresii precum „Lui Dumnezeu îi place” sau „Lui Dumnezeu nu-i place” . Acest limbaj pare prea simplu, poate chiar moralizator, dar în realitate ascunde o profundă valoare pedagogică și teologică . Să explorăm împreună ( din perspectivă creștin ortodoxă  ) de ce acest concept este valoros, unde poate fi greșit înțeles și cum îl putem folosi cu discernământ în educarea copiilor.       1. ARGUMENTE PENTRU: Da, lui Dumnezeu „îi place” sau  „nu-i place” ceva 1. Scriptura folosește acest limbaj. Biblia ne arată fără echivoc că există lucruri care Îi sunt plăcute lui Dumnezeu și altele care nu sunt: „Domnul iubește dreptatea și judecata.” (Psalmul 32, 5) „Domnul urăște pe cel ce seamănă neînțelegeri între frați.” (Pilde 6,19) „Căile celor răi sunt urâte înaint...

  Autodisciplina este adesea privita ca o povara sau ca o lupta impotriva propriei persoane. În realitate, în context creștin-ortodox, ea este o cale de libertate interioară , o modalitate prin care ne apropiem de Dumnezeu și de chemarea noastră adevărată în viață.       1. Obiceiurile tale arată țelul tău în viață Ceea ce faci zi de zi, chiar și în lucruri mici, spune mai mult despre tine decât dorințele sau intențiile tale. Obiceiurile nu sunt doar rutine; ele sunt indicatori ai direcției în care îți îndrepți sufletul: Obiceiurile care duc spre Împărăție : rugăciunea zilnică, atenția la cuvântul rostit, cumpătarea, blandetea, iertarea. Ele formează un caracter care caută adevărul, lumina și pacea interioară. Obiceiurile care duc spre risipire : graba constantă, compararea cu alții, nepasarea, criticile și resentimentele. Ele epuizează energia sufletească și duc la pierderea sensului. Așadar, analiza obiceiurilor tale poate fi primul pas practic pentru a înț...

  Increderea in sine este una dintre cele mai importante calitati pe care un parinte isi doreste sa le sadeasca in copilul sau. Dar, din perspectiva crestina, aceasta incredere nu se cladeste pe ego sau pe iluzia independentei, ci pe constiinta prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in viata noastra. Adevarata incredere nu spune „eu pot totul singur”, ci „pot totul in Hristos care ma intareste” (Filipeni 4:13).   Cand copilul invata ca puterea, curajul si intelepciunea vin de la Dumnezeu, el nu mai are nevoie sa demonstreze nimanui nimic. Nu se teme sa greseasca, pentru ca stie ca este iubit neconditionat. Si tocmai din aceasta iubire se naste increderea adevarata ,  linistita, blanda si statornica.       1. Fundamentul: Increderea in Dumnezeu, nu in sine insusi Primul pas este sa ii explicam copilului ca adevarata putere vine de la Dumnezeu. Versetul „Pot totul in Hristos care ma intareste” nu inseamna ca trebuie sa reuseasca totul singur, ci ca in fiecare...