Exista momente in viata interioara in care omul simte ca este tras in doua directii diferite: nivelul psihologic si nivelul duhovnicesc. Psihologia se ocupa de omul ranit, format din experiente, reactii, mecanisme de aparare si nevoi emotionale. Duhovnicia se ocupa de omul chemat, de chipul lui restaurat, de destinul lui vesnic. Una cauta echilibrul, cealalta cauta asemanarea cu Dumnezeu. Iar uneori aceste doua miscari nu coincid imediat, pentru ca ele lucreaza in registre diferite ale fiintei. Calea psihologica are logica ei fireasca: ea vrea sa te stabilizeze, sa te ajute sa functionezi, sa reduca suferinta si sa te invete sa traiesti fara sa te autodistrugi emotional. Ea iti spune sa te protejezi de ceea ce te raneste, sa iti intelegi limitele, sa iti accepti vulnerabilitatile, sa iti construiesti stima de sine. Toate acestea sunt necesare, reale si sanatoase. Fara ele, omul poate cadea in anxietate, depresie sau relatii toxice....